Planificarea sau spontaneitatea in gradina

Planurile depind in principal de marimea gradinii, insa si forma are un rol important. Este recomandabil sa faceti schite cu plantele pe care vreti sa le plantati si in ce loc, mai ales daca doriti sa plantati arbusti, tufe si pomi, deoarece aceste plante vor trai mult timp in gradina dumneavoastra.

Punctele de reper de la care trebuie sa plecati sunt: gazonul (deoarece necesita mult efort), aranjarea diferitelor carari sau a locurilor acoperite cu piatra, sau locul din curte. In functie de aranjamentul acestor puncte puteti planifica restul plantelor. Daca veti imparti corect plantele, in apropiere este bine sa fie cele mici, iar in departare cele mai inalte.

Ca sa aveti o gradina colorata tot timpul, trebuie sa aflati cand infloreste fiecare planta. Exista plante vesnic verzi, care sunt frumoase si rezista bine iarna cum ar fi: bogatelul negru, pochivnicul, levantica, chiparosul, iedera. Vesnic verzi sunt si plantele bacifere, care ne lasa impresia ca ar inflori si iarna.

Gardurile verzi nu pot lipsi din nici o gradina. Pot fi puse in linie si tunse frumos, modelate, sau lasate sa creasca in mod natural. Acestea constituie un adapost pentru multe vietuitoare.

Ceea ce conteaza este ca gradina ne ajuta sa ne bucuram de viata indiferent de anotimp. Cand este frumos ne jucam pe iarba sau ne plimbam prin gradina, bucurandu-ne de mirosul si culoarea florilor. In afara de acestea, oricine are nevoie de un colt linistit unde sa se odihneasca sau de un umbrar unde sa petreaca serile de vara.

Tufele de flox (Phlox paniculata)

Floxul reprezinta o planta erbacee, originara din Statele Unite ale Americii, care face parte din familia Polemoniaceae, numeroase cultivaruri fiind prezente astazi in toate colturile lumii. Frunzele acestei plante sunt simple, intermitente, avand pedunculii ascutiti si verzi. Florile pot fi albe, roz, rosii, purpurii etc., avand un centru frumos pus in evidenta printr-un cerc de o nuanta mai inchisa. Tufele de flox au inaltimea cuprinsa intre 60 si 160 cm. Principala lor caracteristica o reprezinta mirosul placut, dulce.

Perioada propice plantarii este inceputul toamnei sau al primaverii, modalitatea cea mai sigura de inmultire fiind aceea de separare a tufelor: puiul pastreaza, in acest fel, caracteristicile plantei mama. Inaintea plantarii solul trebuie sa fie pregatit cu grija - pamantul lutos, bogat in substante nutritive este ideal. Este indicat sa incorporati in acest sol mult gunoi putrezit de grajd. Ingrasamantul trebuie, de asemenea, administrat, primavara, inainte de inflorire, de doua ori, pentru a creste rezistenta plantei la atacul nematozilor (viermi) din tulpini si radacini. In lupta cu acestia de mare ajutor sunt si craitele plantate la baza tufelor de flox. Locul ales pentru plantare trebuie sa fie luminos si insorit. In cazul solurilor nisipoase si sarace alegeti locuri semiumbrite, pentru ca aici umezeala necesara se pastreaza cel mai bine. Specialistii spun ca datorita semiumbrei culorile florilor par mai proaspete.

Plantele se fac din ce in ce mai frumoase, incarcandu-se de flori odata cu trecerea timpului. Daca doriti o planta compacta este indicat sa ciupiti lastarii care depasesc lungimea de 15 cm. - insa, retineti, ca facand acest lucru, florile vor avea inflorescente mai mici si vor inflori mai tarziu.

Pentru a prelungi inflorirea taiati imediat florile ofilite. Dupa ploaie, scuturati capetele de picaturi, pentru ca apa acumulata ingreuneaza foarte mult inflorescentele mari, conducand la ruperea lor. Pe masura ce cred, tulpinile de flux trebuie sprijinite, pentru a evita caderea sub greutatea florilor.

In cazul in care observati niste pete albe pe frunzele de flox inseamna ca planta este atacata de fainare. Tratamentul preventiv se face prin stropire, evitarea inghesuirii plantelor (prin taiere) si despartirea tufelor care au devenit prea mari. Daca nu ati actionat la timp si planta este atacata de aceasta boala nu va ramane decat sa indepartati lastarii bolnavi si sa stropiti restul plantelor cu un fungicid recomandat pentru fainare, in dozele precizate de fabricant.

Tripsul plantelor de sera

Heliothrips haemorrhoidalis este raspandit in sere unde ataca plante ornamentale cum ar fi ferigile, azaleele, citricele, ficusii, etc. Prin hranire acestia sug sucul celular iar tesuturile capata pete argintii sau roscate care mor cu timpul. Plantele raman mici si nu se mai dezvolta, in cazul atacurilor puternice uscandu-se complet.

Adultii tripsilor sunt brun-inchisi, reticulati pe abdomen, cu picioarele si antenele galbui. Antenele sunt compuse din 8 articolatii dintre care ultimele sunt prevazute cu spini. Aripile sunt galben-cenusii prevazute cu o singura nervura, bifurcata, si cu franjuri lungi. Lungimea corpului este de 1,2-1,4 mm. Larvele sunt galbui, cu antenele si ultimele segmente cenusii.

Femelele de trips depun oua din care dupa o perioada de 5-8 zile apar larvele. Acestea se hranesc ca si adultii, perforand cuticula frunzelor si extragand seva din plante. Stadiul de larva dureaza 14-16 zile, dupa care ele ajung la completa dezvoltare si se retrag in sol. In conditii de sera, tripsul plantelor de sera prezinta mai multe generatii pe an, inmultirea lor avand loc tot timpul anului.